23 august

Cu 20 de ani in urma se scria cu litere mari si era zi de mare sarbatoare. Stiti care e primul lucru care imi vine in minte cand ma gandesc la ziua de 23 august cu A mare? O sa radeti. Dar cu aceasta mareata ocazie, la alimentara de pe o strada paralela cu a bunicilor mei (ii tin minte si numele - Merisor) SE BAGA CARNE.

Si imi aduc aminte exact anul de gratie 1989, in august, cand situatia se inrautatise... Dar traditia hranirii poporului in zi de mare sarbatoare continua. Bine, alimentul cu pricina nu venea in 23, ci cu o zi, doua, trei inainte. Vanzatoarea era si ea anuntata, dar stia doar ca "or sa bage carne", nu si cand. Cum eu eram nepoata mai marisoara aflata in vacanta la bunici, participam activ la eveniment.

Adica stateam la coada, cu bunicul, pe rand. Aveam un scaunel mic pe care il luam cu noi, sa ne asezam. Scaunelul il am si acum - imi aduce insa aminte de bunicul, nu de coada la carne... Revin. Am stat o zi, de dimineata pana seara, a stat tataia peste noapte. Era deja coada serioasa. Si am mai stat o zi... Mergeam acasa, mancam, ma intorceam. Copil de 10-11 ani... Scaunelul il lasam acolo, imi "tineam rand".
Ei bine, in acel an am stat 3 zile la coada, si in final am cumparat, impreuna cu bunicul, cam 20 de kilograme de carne.

Pe o ploaie imensa, ne-am intors amandoi. La un moment dat o bucata de carne a picat pe jos si am luat-o asa, din noroi, oricum nu conta. Si eram fericiti. Cand am ajuns acasa si ne-a vazut cu cumparaturile, bunica ne-a spus: "Mamaie, o sa avem carne de sarbatori". Era august. Nici nu stiti cata emotie si bucurie era in vocea ei mititica.

Mi-am adus aminte de toate astea citindu-l pe Arhi. Si da, si pe mine ma apuca toate alea cand îi aud pe imbecilii de 20 de ani care spun că era bine şi că aveai loc de muncă şi nu ţi-era foame.