Mi-e dor de vacanta mare

O asteptam cu nerabdare, si -culmea- tot cu nerabdare asteptam sa se termine. Mi se facea dor de colegi si de (unii) profesori.
Apoi imi dadeam seama ca mai este un an pana la urmatoarea vacanta, si-mi era ciuda ca a trecut.
Vacantele intermediare, de 2 saptamani, nu se puneau. Prea scurte. Nu aveai timp sa faci nimic interesant. Cu vacanta mare... ehee, era alta poveste.
Erau bunicii, si mersul in tabara, si plaja, oh, da, plaja. Pentru ca stateam la Constanta.
Parintii mei, ca orice constantean care se respecta, nu mergeau la plaja. Dar ma luau unchii si matusile sositi de pe alte meleaguri sa se bucure de soare si mare. Care unchi si matusi aveau copii, si uite-asa puneam de-o distractie continua cat era vara de lunga. Si nici macar nu ma plictiseam, pentru ca personajele se rulau. Unii plecau, altii veneau. Eu eram acolo si ii asteptam.
Asa cum spuneam, mi-e dor de vacanta mare :)