La Praga mai mult intuitiv, este orasul pe care visez sa il vizitez dintotdeauna. Praga si Parisul. La Paris am fost, din pacate m-a dezamagit. Sunt convinsa insa ca la Praga va fi altfel. Veselia ei, culoarea ei, personalitatea ei razbate din fiecare randulet scris de oamenii care au vizitat-o deja.
Cu Viena e altceva. Pentru ca acolo am mai fost. Si mi-a placut atat de mult, incat mi-am propus sa revin. Si nu numai atat.
Mi-a placut atat de mult Viena, incat m-am incapatanat sa las multe locuri nevazute -asa, pentru data viitoare. Vom sta cu totul 3 zile la Viena. Una la dus, doua la intors.
Viena, asa cum am descoperit-o anul trecut
Dar astazi mi-am propus sa vorbesc nu despre ceea ce vreau sa vad, ci despre Viena, asa cum am descoperit-o eu anul trecut.
Viena, orasul muzicii si balurilor fastuase, cu cafenelele ei, cu muzeele si cladirile in cele mai variate stiluri arhitectonice, cu parcurile si gradinile ei numeroase, despre care citisem deja, pe mine m-a impresionat prin oamenii ei si prin atentia acordata fiecaruia dintre ei.
Vazusem mai demult un reportaj la televizor despre o familie de romani cu un copil in scaun cu rotile care hotarase sa se mute acolo pentru ca au considerat ca asa ii ofera baietelului lor o sansa la o cvasinormalitate. Abia atunci am vazut ce vroiau sa spuna.
Pentru ca oamenii aia s-au gandit la fiecare cetatean, si-au construit orasul in asa fel incat fiecare sa aiba acces la tot.
Fiecare statie de metrou are lifturi. Cei in scaun cu rotile pot circula nestingheriti si neinsotiti aproape peste tot.
Intersectiile mari au un soi de aparat care ticaie, pentru orbi. Inutil sa spun ca masinile chiar opresc atunci cand este rosu si ca ei, orbii, nu risca absolut nimic trecand strada. In plus, exista tot soiul de denivelari pe trotuar care reprezinta ceva pentru ei, apropierea intersectiei si alte lucruri, probabil.
La zoo am vazut carucioare pentru copii, mai mari si mai mici. Oboseste prichindelul, pac, il sui in carucior vreo juma' de ora si e ca nou. Caruciorul il abandonezi ulterior in numeroasele zone special destinate, si e gata sa preia un alt prichindel obosit.
Sa va mai spun ca sunt toalete la fiecare colt de strada? Ca sunt banci peste tot, chiar si in locurile mai putin frecventate de turisti? Sau ca, in ciuda preturilor extrem de piperate la obiectivele turistice, cei care nu au bani au totusi o alternativa? Adica, nu pot vizita Schönbrunn-ul, dar am acces la gradinile mari ale palatului si la holurile din care imi pot face totusi o idee despre viata vremurilor demult apuse ale imperiului. Si tot asa.
Ma asteptam sa gasesc oameni rigizi si crispati, am descoperit oameni prietenosi si dispusi sa te ajute. Oameni care stau si iti explica pana ai inteles si daca nu ai inteles sunt dispusi sa se intoarca din drumul lor ca sa iti arate pe unde trebuie
sa o iei tu.
O sa incerc si o postare mai practica, de genul unde sa mergi si ce sa vezi la Viena, dar asta mai tarziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu