marți, 18 octombrie 2011
Ne-am mutat deja de 2 ani...
Pentru ca am vazut ca inca exista persoane care viziteaza acest blog: va astept de mai bine de 2 ani in casuta noua, pe Blog de Bucuresti cu domeniu propriu si multe, foarte multe subiecte interesante de dezbatut.
miercuri, 2 septembrie 2009
vineri, 28 august 2009
Week-end dificil, mon cher
Asadar: asa cum spuneam cand m-am intors din vacanta, pregatesc o mutare in casa noua virtuala. Domeniul blogdebucuresti.ro imi apartine deja, mi-am gasit si gazduitor, hosting adicatelea, si imi ramane partea cea mai dificila din punctul meu de vedere, adica al unei persoane cu extrem de putine cunostinte tehnice: sa ma mut.
Vreau sa vad daca pot singura. Am gasit un tutorial ale carui explicatii mi se par inteligibile si voi incerca sa fac singura miscarea. Aseara m-am mai obisnuit un pic cu c-panelul ala, dar zau ca mi s-ar fi parut mai usor sa invat (inca) o limba straina. Sa vedem ce o sa iasa. Ah, si mai am o problema. Nu stiu inca ce sa fac cu postarile vechi, daca le las aici cu link ce trimite catre noul URL sau le mut. Orice sugestie e mai mult decat bine-venita.
Vreau sa vad daca pot singura. Am gasit un tutorial ale carui explicatii mi se par inteligibile si voi incerca sa fac singura miscarea. Aseara m-am mai obisnuit un pic cu c-panelul ala, dar zau ca mi s-ar fi parut mai usor sa invat (inca) o limba straina. Sa vedem ce o sa iasa. Ah, si mai am o problema. Nu stiu inca ce sa fac cu postarile vechi, daca le las aici cu link ce trimite catre noul URL sau le mut. Orice sugestie e mai mult decat bine-venita.
joi, 27 august 2009
Contradiction, un parfum cu miros de facultate…
Poate ca ati auzit de Contradiction, este un parfum al casei Dior care nu cred ca a avut foarte mare succes.
La pafumuri nu ma pricep. Pentru mine, desi am reusit sa adun o multime de-a lungul timpului, parfumurile se impart in doua categorii: cele care imi plac si cele care nu imi plac. Si mai este Contradiction-ul. Despre care nu as putea spune decat ca imi aduce aminte de facultate. De vremuri in care mi-a fost greu, financiar mai ales, insa in care am avut sansa sa cunosc oameni frumosi.
Atunci este putin spus ca imi placea. Prietena si colega mea de camera isi cumparase unul, din duty-free, la sfarsitul unui sejur in Belgia. Venise cu o gramada de parfumele, insa mie asta imi placea.
Stia ca tot ceea ce imi permiteam in acea vreme era un amarat de deodorant. Si de cate ori ieseam, ma intreba cu ce parfum vroiam sa ma dau. Si Contradiction-ul era, invariabil, prima alegere. Pe atunci nu stiam cat putea sa coste... Nici nu imi imaginam ca daduse pe el mai mult decat cheltuiam eu in 3 luni de zile.
Si mai era ceva ce nu stiam. Ca ea se dadea tot timpul cu altele, pentru ca si pentru ea asta era parfumul parfumurilor, si ca vroia sa il tina cat mai mult. Si totusi imi oferea de fiecare data alternativa asta. De lucrul asta am aflat absolut intamplator, de la altcineva, la ani distanta.
La putin timp dupa ce am terminat facultatea, mi l-a daruit. O sticla de parfum, consumata pe jumatate, in mare parte de mine. A fost unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit vreodata. Un parfum cu miros de facultate. Si de prietenie.
Daca compar cu restul “colectiei”, as putea spune ca este total diferit de gusturile mele in materie de parfumuri. Insa a ramas parfumul meu preferat.
La pafumuri nu ma pricep. Pentru mine, desi am reusit sa adun o multime de-a lungul timpului, parfumurile se impart in doua categorii: cele care imi plac si cele care nu imi plac. Si mai este Contradiction-ul. Despre care nu as putea spune decat ca imi aduce aminte de facultate. De vremuri in care mi-a fost greu, financiar mai ales, insa in care am avut sansa sa cunosc oameni frumosi.
Atunci este putin spus ca imi placea. Prietena si colega mea de camera isi cumparase unul, din duty-free, la sfarsitul unui sejur in Belgia. Venise cu o gramada de parfumele, insa mie asta imi placea.
Stia ca tot ceea ce imi permiteam in acea vreme era un amarat de deodorant. Si de cate ori ieseam, ma intreba cu ce parfum vroiam sa ma dau. Si Contradiction-ul era, invariabil, prima alegere. Pe atunci nu stiam cat putea sa coste... Nici nu imi imaginam ca daduse pe el mai mult decat cheltuiam eu in 3 luni de zile.
Si mai era ceva ce nu stiam. Ca ea se dadea tot timpul cu altele, pentru ca si pentru ea asta era parfumul parfumurilor, si ca vroia sa il tina cat mai mult. Si totusi imi oferea de fiecare data alternativa asta. De lucrul asta am aflat absolut intamplator, de la altcineva, la ani distanta.
La putin timp dupa ce am terminat facultatea, mi l-a daruit. O sticla de parfum, consumata pe jumatate, in mare parte de mine. A fost unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit vreodata. Un parfum cu miros de facultate. Si de prietenie.
Daca compar cu restul “colectiei”, as putea spune ca este total diferit de gusturile mele in materie de parfumuri. Insa a ramas parfumul meu preferat.
marți, 25 august 2009
De ce nu ne ajung banii?
M-am hotarat sa scriu despre bani astazi. Despre bani si administrarea lor.
Doua lucruri am observat la conationalii nostri legat de comportamentul financiar. Unul este ca se plang foarte mult (si pe buna dreptate, as indrazni sa spun, avand in vedere ca de la Revolutie incoace am avut numai generatii de sacrificiu) si al doilea este ca sunt in general reticenti la sfaturile oferite de ceilalti cu privire la posibilitatile de a economisi sau la incercarea oricui de a-i ajuta sa depaseasca momentele dificile din acest punct de vedere.
O sa incerc in cele ce urmeaza sa structurez o serie de – spuneti-le cum vreti – reguli, sau sfaturi, pentru cineva care incearca sa depaseasca un anumit moment sau care nu reuseste niciodata sa se incadreze intr-un anumit buget. Care poate fi mai mare sau mai mic, sunt oameni care nu reusesc sa se descurce cu 500 de lei, la fel cum sunt oameni care nu se descurca cu 5000 de lei.
O prima etapa prin care trebuie sa treci este constientizarea faptului ca ai o problema. Am observat ca majoritatea, ajungand aici, incep sa se planga. La rude, la cunoscuti, despre cat de grea este viata si ce greu este sa traiesti cu X lei.
Da, viata este grea. Romania are, din pacate, unul dintre cele mai scazute niveluri de trai din Europa. Insa a te plange despre situatia ta este, in afara de cazul in care dai de o inima miloasa ca a lui Gigi Becali si ai norocul sa il si impresionezi, cea mai proasta solutie pe care o poti adopta.
A te plange despre greutatile tale nu inseamna decat timp pierdut. Timp pe care l-ai putea folosi pentru a-ti analiza situatia financiara si a cauta o solutie.
Aceasta analiza a situatiei financiare este o a doua etapa, obligatorie dupa parerea mea. Sa vezi ce nu merge si ce nu. Sa pui pe o foaie veniturile, ale tale si ale membrilor familiei. Sa pui alaturi cheltuielile. Sa vezi unde e buba. Pentru ca daca ai probleme inseamna ca veniturile sunt mai mici decat cheltuielile. Si nu e ok. De fapt, o sa trecem la o a treia etapa, cea mai importanta, poate.
A treia etapa este cea in care faci orice, te dai peste cap adica, pana cand cheltuielile nu depasesc veniturile. Stiu ca e greu, dar stiu de asemenea ca nu este imposibil. Am avut o perioada in care mancam pilaf de nu mai pot sa ii suport nici mirosul. Ceapa, orez si ulei, atat imi permiteam sa imi cumpar. Si painea mi se parea scumpa, si cartofii. E adevarat ca am lasat demult in urma aceasta perioada, dar urmare a ei stiu cum este si stiu ca se poate.
Si dupa ce reusesti toate astea, a patra etapa si ultima despre care am sa vorbesc astazi este acumularea a ceea ce americanii numesc „emergency fund”. Bani albi pentru zile negre, pe romaneste. Cat sa fie acest fond de urgenta? La carte scrie ca de 3-6 ori mai mult decat suma minima de care ai nevoie pentru a supravietui o luna. Eu as zice ca se poate incepe cu putin. Nu stiu, cu un salariu sa zicem. Nu te-ai simti mai bine daca ai avea un salariu pus deoparte?
Bineinteles ca nu trebuie sa pui acesti bani dintr-o data. Nici nu ai avea cum. Ramane la latitudinea ta sa stabilesti suma aia de care te poti lipsi, dupa ce ai platit ratele si utilitatile, sa zicem. Chiar daca ti se pare ridicol de mica suma, se aduna. Si intr-un an, sau poate doi, poti sa acumulezi acest fond de urgenta…
Si odata ce il ai, poti sa incepi sa visezi. La vacante si calatorii, la o casa cu gradina in afara orasului, sau doar la schimbarea masinii de spalat sau a frigiderului, pentru ca e bine sa stii si ce si cat iti permiti.
Pentru ca tocmai trecem printr-o criza care se datoreaza faptului ca oamenii au crezut ca fericirea pe datorie este una reala si trebuie sa invatam, sau sa reinvatam bucuria lucrurilor pe care le-am luat punand „ban pe ban”.
Doua lucruri am observat la conationalii nostri legat de comportamentul financiar. Unul este ca se plang foarte mult (si pe buna dreptate, as indrazni sa spun, avand in vedere ca de la Revolutie incoace am avut numai generatii de sacrificiu) si al doilea este ca sunt in general reticenti la sfaturile oferite de ceilalti cu privire la posibilitatile de a economisi sau la incercarea oricui de a-i ajuta sa depaseasca momentele dificile din acest punct de vedere.
O sa incerc in cele ce urmeaza sa structurez o serie de – spuneti-le cum vreti – reguli, sau sfaturi, pentru cineva care incearca sa depaseasca un anumit moment sau care nu reuseste niciodata sa se incadreze intr-un anumit buget. Care poate fi mai mare sau mai mic, sunt oameni care nu reusesc sa se descurce cu 500 de lei, la fel cum sunt oameni care nu se descurca cu 5000 de lei.
O prima etapa prin care trebuie sa treci este constientizarea faptului ca ai o problema. Am observat ca majoritatea, ajungand aici, incep sa se planga. La rude, la cunoscuti, despre cat de grea este viata si ce greu este sa traiesti cu X lei.
Da, viata este grea. Romania are, din pacate, unul dintre cele mai scazute niveluri de trai din Europa. Insa a te plange despre situatia ta este, in afara de cazul in care dai de o inima miloasa ca a lui Gigi Becali si ai norocul sa il si impresionezi, cea mai proasta solutie pe care o poti adopta.
A te plange despre greutatile tale nu inseamna decat timp pierdut. Timp pe care l-ai putea folosi pentru a-ti analiza situatia financiara si a cauta o solutie.
Aceasta analiza a situatiei financiare este o a doua etapa, obligatorie dupa parerea mea. Sa vezi ce nu merge si ce nu. Sa pui pe o foaie veniturile, ale tale si ale membrilor familiei. Sa pui alaturi cheltuielile. Sa vezi unde e buba. Pentru ca daca ai probleme inseamna ca veniturile sunt mai mici decat cheltuielile. Si nu e ok. De fapt, o sa trecem la o a treia etapa, cea mai importanta, poate.
A treia etapa este cea in care faci orice, te dai peste cap adica, pana cand cheltuielile nu depasesc veniturile. Stiu ca e greu, dar stiu de asemenea ca nu este imposibil. Am avut o perioada in care mancam pilaf de nu mai pot sa ii suport nici mirosul. Ceapa, orez si ulei, atat imi permiteam sa imi cumpar. Si painea mi se parea scumpa, si cartofii. E adevarat ca am lasat demult in urma aceasta perioada, dar urmare a ei stiu cum este si stiu ca se poate.
Si dupa ce reusesti toate astea, a patra etapa si ultima despre care am sa vorbesc astazi este acumularea a ceea ce americanii numesc „emergency fund”. Bani albi pentru zile negre, pe romaneste. Cat sa fie acest fond de urgenta? La carte scrie ca de 3-6 ori mai mult decat suma minima de care ai nevoie pentru a supravietui o luna. Eu as zice ca se poate incepe cu putin. Nu stiu, cu un salariu sa zicem. Nu te-ai simti mai bine daca ai avea un salariu pus deoparte?
Bineinteles ca nu trebuie sa pui acesti bani dintr-o data. Nici nu ai avea cum. Ramane la latitudinea ta sa stabilesti suma aia de care te poti lipsi, dupa ce ai platit ratele si utilitatile, sa zicem. Chiar daca ti se pare ridicol de mica suma, se aduna. Si intr-un an, sau poate doi, poti sa acumulezi acest fond de urgenta…
Si odata ce il ai, poti sa incepi sa visezi. La vacante si calatorii, la o casa cu gradina in afara orasului, sau doar la schimbarea masinii de spalat sau a frigiderului, pentru ca e bine sa stii si ce si cat iti permiti.
Pentru ca tocmai trecem printr-o criza care se datoreaza faptului ca oamenii au crezut ca fericirea pe datorie este una reala si trebuie sa invatam, sau sa reinvatam bucuria lucrurilor pe care le-am luat punand „ban pe ban”.
Eu pe cine sa cred?
Daca nu fac o revista scurta a presei de dimineata, parca nu imi prieste cafeaua...Iata ce am descoperit astazi (stirile nu sunt neaparat foarte noi, ca eu mai umblu si prin saptamanale, bloguri, ziare pe care le-am omis saptamana trecuta...)
Asadar:
Citesc aici ca Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii a aprobat pana acum 602 cereri de garantare pentru programul „Prima casa“. Imi aduc aminte insa ca propriul nostru Premier a spus sambata cu mandrie la televizor ca s-au cumparat deja 1000 de locuinte prin "Prima casa", fapt ce a deblocat sectorul constructiilor. Hmmm.... De la 602 solicitari la 1000 de locuinte cumparate? Care sunt probabil vechi, poate sa imi explice cineva cum deblocheaza sectorul constructiilor?
Trecem mai departe.
Citesc aicica intr-un interviu recent publicat in cadrul raportului lunar IT realizat de NewsIn, Eugen Schwab-Chesaru, directorul general pentru Europa Centrala si de Est al Pierre Audoin Consultants afirma ca Romania, Ucraina, Rusia si Bulgaria sunt tarile din regiune, au avut cea mai abrupta scadere odata cu criza financiara si economica, dupa Tarile Baltice.
Dar iata si un articol din Capital, unul foarte optimist, in care vad ca industria IT este “nevirusata de criza” si ca ar fi chiar “un posibil motor al ieşirii României din criză”.
Am vazut cum sta si piata romaneasca de IT.
Sa vedem previziunile cu privire la raportul dintre euro si leu.
Poate ca stiti deja despre viziunea extrem de optimista a Deutsche Bank, conform careia leul se va aprecia in urmatoarele luni pana la 4 Ron/euro. Iata si un articol.
Danske Bank, pe de alta parte, considera leul supraevaluat cu 20%. Adica ar cam fi cazul sa scada....
Si o sa revin la intrebarea din titlu. Din fericire, eu stiu pe cine sa cred, pentru ca incerc macar sa fiu la curent cu ceea ce se intampla in jurul meu si sa iau niste decizii (in masura in care ceea ce se intampla m-ar putea afecta) corecte. Sau macar sa am o parere. Deciziile si parerile, bune sau nu, sunt cel putin ale mele. Dar imi este efectiv ciuda sa ma uit in jurul meu si sa vad cata confuzie pot genera toate aceste contradictii si cat de greu este pentru toata lumea din cauza acestor articole care nu au doua vorbe la un loc.
Am scris toate astea pentru ca cineva m-a intrebat de dimineata ce sa faca cu cei 500 de euro pe care a reusit sa ii stranga in foarte mult timp. Suma este, poate, ridicol de mica, insa pentru persoana respectiva inseamna mult. Si a vazut ieri pe cineva la televizor vorbind despre raportul Deutsche Bank, conform caruia leul o sa se aprecieze, asa ca s-a gandit sa ii schimbe in lei. I-am spus sa se mai gandeasca o data
Asadar:
Citesc aici ca Fondul National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii a aprobat pana acum 602 cereri de garantare pentru programul „Prima casa“. Imi aduc aminte insa ca propriul nostru Premier a spus sambata cu mandrie la televizor ca s-au cumparat deja 1000 de locuinte prin "Prima casa", fapt ce a deblocat sectorul constructiilor. Hmmm.... De la 602 solicitari la 1000 de locuinte cumparate? Care sunt probabil vechi, poate sa imi explice cineva cum deblocheaza sectorul constructiilor?
Trecem mai departe.
Citesc aicica intr-un interviu recent publicat in cadrul raportului lunar IT realizat de NewsIn, Eugen Schwab-Chesaru, directorul general pentru Europa Centrala si de Est al Pierre Audoin Consultants afirma ca Romania, Ucraina, Rusia si Bulgaria sunt tarile din regiune, au avut cea mai abrupta scadere odata cu criza financiara si economica, dupa Tarile Baltice.
Dar iata si un articol din Capital, unul foarte optimist, in care vad ca industria IT este “nevirusata de criza” si ca ar fi chiar “un posibil motor al ieşirii României din criză”.
Am vazut cum sta si piata romaneasca de IT.
Sa vedem previziunile cu privire la raportul dintre euro si leu.
Poate ca stiti deja despre viziunea extrem de optimista a Deutsche Bank, conform careia leul se va aprecia in urmatoarele luni pana la 4 Ron/euro. Iata si un articol.
Danske Bank, pe de alta parte, considera leul supraevaluat cu 20%. Adica ar cam fi cazul sa scada....
Si o sa revin la intrebarea din titlu. Din fericire, eu stiu pe cine sa cred, pentru ca incerc macar sa fiu la curent cu ceea ce se intampla in jurul meu si sa iau niste decizii (in masura in care ceea ce se intampla m-ar putea afecta) corecte. Sau macar sa am o parere. Deciziile si parerile, bune sau nu, sunt cel putin ale mele. Dar imi este efectiv ciuda sa ma uit in jurul meu si sa vad cata confuzie pot genera toate aceste contradictii si cat de greu este pentru toata lumea din cauza acestor articole care nu au doua vorbe la un loc.
Am scris toate astea pentru ca cineva m-a intrebat de dimineata ce sa faca cu cei 500 de euro pe care a reusit sa ii stranga in foarte mult timp. Suma este, poate, ridicol de mica, insa pentru persoana respectiva inseamna mult. Si a vazut ieri pe cineva la televizor vorbind despre raportul Deutsche Bank, conform caruia leul o sa se aprecieze, asa ca s-a gandit sa ii schimbe in lei. I-am spus sa se mai gandeasca o data
luni, 24 august 2009
Livada cu visini, o terasa din Bucuresti
Week-endul este momentul meu de glorie, in care incerc sa imi incarc bateriile pentru o saptamana intreaga. Am descoperit insa ca si acesta a devenit o rutina: sambata dimineata cumparaturi si curatenie, seara iesit, duminica dimineata cafea si salata "out", seara iesit sau citit. Si cam atat.
Sambata asta am fost la o terasa care se cheama "Livada cu visini" (nu "de visini", ci cu. Aia "de" e a lui Cehov). Este pe Grigore Alexandrescu si se ajunge relativ usor acolo, de pe strada Caderea Bastiliei, de la ASE.
Atmosfera este cum nu se poate mai placuta, rustica, cu o curte mare si multa verdeata. Servirea din pacate e departe de a fi ireprosabila, iar "scorurile" cam piperate (o apa, un expresso mic si 2 beri - consumatia noastra - au facut 35 RON). Chelnerii au fete plictisite, revin de mai multe ori sa te intrebe ce ai comandat (chiar ma intrebam daca cu criza asta fac economie la creion si hartie de nu noteaza ce spui). Am comandat cafea decofeinizata si au venit peste o jumatate de ora sa imi spuna ca nu au, daca vreau normala. Cineva a venit mai tarziu si a pierdut ocazia sa comande, insa si-a dat seama abia cand plateam, ca nu avea ce plati. Ne-am trezit pe nota si cu chestii necomandate, gen paine; explicatia a fost ca din reflex ei trec paine la toata lumea. Ne-am lamurit :)
Una peste alta, m-am intalnit cu oameni buni si dragi, asa ca mici inconveniente precum cele relatate au fost repede uitate. Si daca nu prea va intereseaza partea cu consumatia, merita sa petreceti acolo o seara de vara. Eu as mai merge, insa doar in aceeasi formula.
Sambata asta am fost la o terasa care se cheama "Livada cu visini" (nu "de visini", ci cu. Aia "de" e a lui Cehov). Este pe Grigore Alexandrescu si se ajunge relativ usor acolo, de pe strada Caderea Bastiliei, de la ASE.
Atmosfera este cum nu se poate mai placuta, rustica, cu o curte mare si multa verdeata. Servirea din pacate e departe de a fi ireprosabila, iar "scorurile" cam piperate (o apa, un expresso mic si 2 beri - consumatia noastra - au facut 35 RON). Chelnerii au fete plictisite, revin de mai multe ori sa te intrebe ce ai comandat (chiar ma intrebam daca cu criza asta fac economie la creion si hartie de nu noteaza ce spui). Am comandat cafea decofeinizata si au venit peste o jumatate de ora sa imi spuna ca nu au, daca vreau normala. Cineva a venit mai tarziu si a pierdut ocazia sa comande, insa si-a dat seama abia cand plateam, ca nu avea ce plati. Ne-am trezit pe nota si cu chestii necomandate, gen paine; explicatia a fost ca din reflex ei trec paine la toata lumea. Ne-am lamurit :)
Una peste alta, m-am intalnit cu oameni buni si dragi, asa ca mici inconveniente precum cele relatate au fost repede uitate. Si daca nu prea va intereseaza partea cu consumatia, merita sa petreceti acolo o seara de vara. Eu as mai merge, insa doar in aceeasi formula.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)